sfătuitor

Romanian

Etymology

From sfătui +‎ -tor.

Noun

sfătuitor m (plural sfătuitori)

1. counselor, advisor

Declension

Declension of sfătuitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) sfătuitor	sfătuitorul	(niște) sfătuitori	sfătuitorii
genitive/dative	(unui) sfătuitor	sfătuitorului	(unor) sfătuitori	sfătuitorilor
vocative	sfătuitorule		sfătuitorilor