sfertuleț

Romanian

Etymology

From sfert +‎ -uleț.

Noun

sfertuleț n (plural sfertulețe)

1. diminutive of sfert; small quarter

Declension

Declension of sfertuleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) sfertuleț	sfertulețul	(niște) sfertulețe	sfertulețele
genitive/dative	(unui) sfertuleț	sfertulețului	(unor) sfertulețe	sfertulețelor
vocative	sfertulețule		sfertulețelor