sfințire

Romanian

Etymology

From sfinți +‎ -re.

Noun

sfințire f (plural sfințiri)

1. consecration

Declension

Declension of sfințire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) sfințire	sfințirea	(niște) sfințiri	sfințirile
genitive/dative	(unei) sfințiri	sfințirii	(unor) sfințiri	sfințirilor
vocative	sfințire, sfințireo		sfințirilor