sfinți

Romanian

Etymology

From sfânt.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a sfinți (third-person singular present sfințește, past participle sfințit) 4th conj.

1. to sanctify

   Synonym: sanctifica

2. to consecrate

   Synonym: consacra

3. to hallow
4. to bless

   Synonym: binecuvânta

5. to ordain
6. to canonize or beatify

   Synonym: canoniza

Conjugation

    conjugation of sfinți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a sfinți
gerund			sfințind
past participle			sfințit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sfințesc	sfințești	sfințește	sfințim	sfințiți	sfințesc
	imperfect	sfințeam	sfințeai	sfințea	sfințeam	sfințeați	sfințeau
	simple perfect	sfinții	sfințiși	sfinți	sfințirăm	sfințirăți	sfințiră
	pluperfect	sfințisem	sfințiseși	sfințise	sfințiserăm	sfințiserăți	sfințiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sfințesc	să sfințești	să sfințească	să sfințim	să sfințiți	să sfințească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sfințește			sfințiți
	negative		nu sfinți			nu sfințiți

Derived terms

• sfințenie