sfințit
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of sfinți.
Adjective edit
sfințit m or n (feminine singular sfințită, masculine plural sfințiți, feminine and neuter plural sfințite)
Declension edit
Declension of sfințit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | sfințit | sfințită | sfințiți | sfințite | ||
| definite | sfințitul | sfințita | sfințiții | sfințitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | sfințit | sfințite | sfințiți | sfințite | ||
| definite | sfințitului | sfințitei | sfințiților | sfințitelor | |||