sforța

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian sforzare.

Verb

a sforța (third-person singular present sforțează, past participle sforțat) 1st conj.

1. to strain, to overexert

Conjugation

    conjugation of sforța (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a sforța
gerund			sforțând
past participle			sforțat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sforțez	sforțezi	sforțează	sforțăm	sforțați	sforțează
	imperfect	sforțam	sforțai	sforța	sforțam	sforțați	sforțau
	simple perfect	sforțai	sforțași	sforță	sforțarăm	sforțarăți	sforțară
	pluperfect	sforțasem	sforțaseși	sforțase	sforțaserăm	sforțaserăți	sforțaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sforțez	să sforțezi	să sforțeze	să sforțăm	să sforțați	să sforțeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sforțează			sforțați
	negative		nu sforța			nu sforțați