siluitor

Romanian

Etymology

From silui +‎ -tor.

Noun

siluitor m (plural siluitori)

1. rapist

Declension

Declension of siluitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) siluitor	siluitorul	(niște) siluitori	siluitorii
genitive/dative	(unui) siluitor	siluitorului	(unor) siluitori	siluitorilor
vocative	siluitorule		siluitorilor

References

• siluitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN