sincițiu

Romanian

Etymology

Borrowed from French syncytium.

Noun

sincițiu n (plural sinciții)

1. syncytium

Declension

Declension of sincițiu

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) sincițiu	sincițiul	(niște) sinciții	sincițiile
genitive/dative	(unui) sincițiu	sincițiului	(unor) sinciții	sincițiilor
vocative	sincițiule		sincițiilor