singulariza
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French singulariser.
Verb edit
a singulariza (third-person singular present singularizează, past participle singularizat) 1st conj.
- to singularize
Conjugation edit
conjugation of singulariza (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a singulariza | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | singularizând | ||||||
| past participle | singularizat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | singularizez | singularizezi | singularizează | singularizăm | singularizați | singularizează | |
| imperfect | singularizam | singularizai | singulariza | singularizam | singularizați | singularizau | |
| simple perfect | singularizai | singularizași | singulariză | singularizarăm | singularizarăți | singularizară | |
| pluperfect | singularizasem | singularizaseși | singularizase | singularizaserăm | singularizaserăți | singularizaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să singularizez | să singularizezi | să singularizeze | să singularizăm | să singularizați | să singularizeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | singularizează | singularizați | |||||
| negative | nu singulariza | nu singularizați | |||||
Spanish edit
Verb edit
singulariza
- inflection of singularizar: