singulariza

Romanian

Etymology

Borrowed from French singulariser.

Verb

a singulariza (third-person singular present singularizează, past participle singularizat) 1st conj.

1. to singularize

Conjugation

    conjugation of singulariza (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a singulariza
gerund			singularizând
past participle			singularizat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	singularizez	singularizezi	singularizează	singularizăm	singularizați	singularizează
	imperfect	singularizam	singularizai	singulariza	singularizam	singularizați	singularizau
	simple perfect	singularizai	singularizași	singulariză	singularizarăm	singularizarăți	singularizară
	pluperfect	singularizasem	singularizaseși	singularizase	singularizaserăm	singularizaserăți	singularizaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să singularizez	să singularizezi	să singularizeze	să singularizăm	să singularizați	să singularizeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		singularizează			singularizați
	negative		nu singulariza			nu singularizați

Spanish

Verb

singulariza

1. inflection of singularizar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative