singuriu

Romanian

Etymology

From singur +‎ -iu.

Adjective

singuriu m or n (feminine singular singurie, plural singurii)

1. solitary

Declension

Declension of singuriu

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	singuriu		singurie	singurii	singurii
	definite	singuriul		singuria	singuriii	singuriile
genitive/ dative	indefinite	singuriu		singurii	singurii	singurii
	definite	singuriului		singuriei	singuriilor	singuriilor

References

• singuriu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN