sluți
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a sluți (third-person singular present sluțește, past participle sluțit) 4th conj.
- to disfigure
Conjugation edit
conjugation of sluți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a sluți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | sluțind | ||||||
| past participle | sluțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | sluțesc | sluțești | sluțește | sluțim | sluțiți | sluțesc | |
| imperfect | sluțeam | sluțeai | sluțea | sluțeam | sluțeați | sluțeau | |
| simple perfect | sluții | sluțiși | sluți | sluțirăm | sluțirăți | sluțiră | |
| pluperfect | sluțisem | sluțiseși | sluțise | sluțiserăm | sluțiserăți | sluțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să sluțesc | să sluțești | să sluțească | să sluțim | să sluțiți | să sluțească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | sluțește | sluțiți | |||||
| negative | nu sluți | nu sluțiți | |||||