solitor

Romanian

Etymology

From soli +‎ -tor.

Noun

solitor m (plural solitori)

1. mediator

Declension

Declension of solitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) solitor	solitorul	(niște) solitori	solitorii
genitive/dative	(unui) solitor	solitorului	(unor) solitori	solitorilor
vocative	solitorule		solitorilor

References

• solitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN