sorți

Romanian

Verb

a sorți (third-person singular present sorțește, past participle sorțit) 4th conj.

1. Obsolete form of sorti.

Conjugation

    conjugation of sorți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a sorți
gerund			sorțind
past participle			sorțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sorțesc	sorțești	sorțește	sorțim	sorțiți	sorțesc
	imperfect	sorțeam	sorțeai	sorțea	sorțeam	sorțeați	sorțeau
	simple perfect	sorții	sorțiși	sorți	sorțirăm	sorțirăți	sorțiră
	pluperfect	sorțisem	sorțiseși	sorțise	sorțiserăm	sorțiserăți	sorțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sorțesc	să sorțești	să sorțească	să sorțim	să sorțiți	să sorțească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sorțește			sorțiți
	negative		nu sorți			nu sorțiți

References

• sorți in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN