sorțire

Romanian

Noun

sorțire f (plural sorțiri)

1. Obsolete form of sortire.

Declension

Declension of sorțire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) sorțire	sorțirea	(niște) sorțiri	sorțirile
genitive/dative	(unei) sorțiri	sorțirii	(unor) sorțiri	sorțirilor
vocative	sorțire, sorțireo		sorțirilor

References

• sorțire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN