spintecătură

Romanian

Etymology

From spinteca +‎ -ătură.

Noun

spintecătură f (uncountable)

1. slit

Declension

declension of spintecătură (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) spintecătură	spintecătura
genitive/dative	(unei) spintecăture	spintecăturei
vocative	spintecătură, spintecăturo