sprinta

French

Verb

sprinta

1. third-person singular past historic of sprinter

Italian

Verb

sprinta

1. inflection of sprintare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Portuguese

Verb

sprinta

1. inflection of sprintar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French sprinter.

Verb

a sprinta (third-person singular present sprintează, past participle sprintat) 1st conj.

1. to sprint

Conjugation

    conjugation of sprinta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a sprinta
gerund			sprintând
past participle			sprintat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sprintez	sprintezi	sprintează	sprintăm	sprintați	sprintează
	imperfect	sprintam	sprintai	sprinta	sprintam	sprintați	sprintau
	simple perfect	sprintai	sprintași	sprintă	sprintarăm	sprintarăți	sprintară
	pluperfect	sprintasem	sprintaseși	sprintase	sprintaserăm	sprintaserăți	sprintaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sprintez	să sprintezi	să sprinteze	să sprintăm	să sprintați	să sprinteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sprintează			sprintați
	negative		nu sprinta			nu sprintați