stâlci

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic сътлѣщи (sŭtlěšti, “to crush”).

Verb

a stâlci (third-person singular present stâlcește, past participle stâlcit) 4th conj.

1. to crush
2. (figuratively) to mispronounce

Conjugation

    conjugation of stâlci (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a stâlci
gerund			stâlcind
past participle			stâlcit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	stâlcesc	stâlcești	stâlcește	stâlcim	stâlciți	stâlcesc
	imperfect	stâlceam	stâlceai	stâlcea	stâlceam	stâlceați	stâlceau
	simple perfect	stâlcii	stâlciși	stâlci	stâlcirăm	stâlcirăți	stâlciră
	pluperfect	stâlcisem	stâlciseși	stâlcise	stâlciserăm	stâlciserăți	stâlciseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să stâlcesc	să stâlcești	să stâlcească	să stâlcim	să stâlciți	să stâlcească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		stâlcește			stâlciți
	negative		nu stâlci			nu stâlciți