stânjeni

Romanian

Etymology

From a Slavic *sъtęžiti or from *sъtęgnǫti, participle of *sъtęženъ. Cf. also stânjen.

Verb

a stânjeni (third-person singular present stânjenește, past participle stânjenit) 4th conj.

1. to hinder, trouble, hamper, impede, interfere, disrupt, disturb, interrupt
2. (figurative) to embarrass

Conjugation

    conjugation of stânjeni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a stânjeni
gerund			stânjenind
past participle			stânjenit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	stânjenesc	stânjenești	stânjenește	stânjenim	stânjeniți	stânjenesc
	imperfect	stânjeneam	stânjeneai	stânjenea	stânjeneam	stânjeneați	stânjeneau
	simple perfect	stânjenii	stânjeniși	stânjeni	stânjenirăm	stânjenirăți	stânjeniră
	pluperfect	stânjenisem	stânjeniseși	stânjenise	stânjeniserăm	stânjeniserăți	stânjeniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să stânjenesc	să stânjenești	să stânjenească	să stânjenim	să stânjeniți	să stânjenească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		stânjenește			stânjeniți
	negative		nu stânjeni			nu stânjeniți

Synonyms

• stingheri, incomoda, deranja, jena, împiedica

Derived terms

• stânjeneală
• stânjenitor

Related terms

• stingheri
• stingher

See also

• stânjen