deranja

See also: deranjă

Romanian

Etymology

Borrowed from French déranger.

Pronunciation

• IPA^(key): /de.ranˈʒa/

• Audio:

  (file)

Verb

a deranja (third-person singular present deranjează, past participle deranjat) 1st conj.

1. (transitive) to derange, disarrange
2. (transitive) to disturb; to distress

   Pot să plec dacă te deranjez.

   I can leave if I'm disturbing you.

   Sper că nu vă deranjăm.

   I hope we're not bothering you.

3. (reflexive) to bother (do something which is of negligible inconvenience)

Conjugation

    conjugation of deranja (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a deranja
gerund			deranjând
past participle			deranjat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	deranjez	deranjezi	deranjează	deranjăm	deranjați	deranjează
	imperfect	deranjam	deranjai	deranja	deranjam	deranjați	deranjau
	simple perfect	deranjai	deranjași	deranjă	deranjarăm	deranjarăți	deranjară
	pluperfect	deranjasem	deranjaseși	deranjase	deranjaserăm	deranjaserăți	deranjaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să deranjez	să deranjezi	să deranjeze	să deranjăm	să deranjați	să deranjeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		deranjează			deranjați
	negative		nu deranja			nu deranjați

Synonyms

• (to derange): zăpăci, răscoli, răvăși, strica; (regional) răntui, rostopoli

See also

• împiedica
• jena
• stânjeni