stârnire

Romanian

Etymology

From stârni +‎ -re.

Noun

stârnire f (plural stârniri)

1. incitement

Declension

Declension of stârnire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) stârnire	stârnirea	(niște) stârniri	stârnirile
genitive/dative	(unei) stârniri	stârnirii	(unor) stârniri	stârnirilor
vocative	stârnire, stârnireo		stârnirilor