stăncuță

See also: stăncuța, Stăncuța, and Stâncuța

Romanian

Etymology

From stancă +‎ -uță.

Noun

stăncuță f (plural stăncuțe)

1. daw

Declension

Declension of stăncuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) stăncuță	stăncuța	(niște) stăncuțe	stăncuțele
genitive/dative	(unei) stăncuțe	stăncuței	(unor) stăncuțe	stăncuțelor
vocative	stăncuță, stăncuțo		stăncuțelor