stareț
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Old Church Slavonic старьць (starĭcĭ).
Noun edit
stareț m (plural stareți)
Declension edit
Declension of stareț
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) stareț | starețul | (niște) stareți | stareții |
| genitive/dative | (unui) stareț | starețului | (unor) stareți | stareților |
| vocative | starețule | stareților | ||