stareț

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic старьць (starĭcĭ).

Noun

stareț m (plural stareți)

1. abbot

Declension

Declension of stareț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) stareț	starețul	(niște) stareți	stareții
genitive/dative	(unui) stareț	starețului	(unor) stareți	stareților
vocative	starețule		stareților