strâmbătăți

Romanian

Etymology

From strâmbătate.

Verb

a strâmbătăți (third-person singular present strâmbătățește, past participle strâmbătățit) 4th conj.

1. to wrong

Conjugation

    conjugation of strâmbătăți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a strâmbătăți
gerund			strâmbătățind
past participle			strâmbătățit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	strâmbătățesc	strâmbătățești	strâmbătățește	strâmbătățim	strâmbătățiți	strâmbătățesc
	imperfect	strâmbătățeam	strâmbătățeai	strâmbătățea	strâmbătățeam	strâmbătățeați	strâmbătățeau
	simple perfect	strâmbătății	strâmbătățiși	strâmbătăți	strâmbătățirăm	strâmbătățirăți	strâmbătățiră
	pluperfect	strâmbătățisem	strâmbătățiseși	strâmbătățise	strâmbătățiserăm	strâmbătățiserăți	strâmbătățiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să strâmbătățesc	să strâmbătățești	să strâmbătățească	să strâmbătățim	să strâmbătățiți	să strâmbătățească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		strâmbătățește			strâmbătățiți
	negative		nu strâmbătăți			nu strâmbătățiți

References

• strâmbătăți in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN