străbatere

Romanian

Etymology

From străbate +‎ -re.

Noun

străbatere f (plural străbateri)

1. crossing

Declension

Declension of străbatere

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) străbatere	străbaterea	(niște) străbateri	străbaterile
genitive/dative	(unei) străbateri	străbaterii	(unor) străbateri	străbaterilor
vocative	străbatere, străbatereo		străbaterilor