străbate

Romanian

Etymology

From stră- +‎ bate, or less likely from a Vulgar Latin *extrabattere, from Latin battuere. However, the latter does not explain the conservation of intervocalic B, which would be dropped in regular conditions. Compare Aromanian strãbat, strãbatiri.

Verb

a străbate (third-person singular present străbate, past participle străbătut) 3rd conj.

1. to pass through go through or over, penetrate, traverse
2. to roam all over the place, wander around, ramble

Conjugation

    conjugation of străbate (third conjugation, past participle in -ut)

infinitive			a străbate
gerund			străbătând
past participle			străbătut
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	străbat	străbați	străbate	străbatem	străbateți	străbat
	imperfect	străbăteam	străbăteai	străbătea	străbăteam	străbăteați	străbăteau
	simple perfect	străbătui	străbătuși	străbătu	străbăturăm	străbăturăți	străbătură
	pluperfect	străbătusem	străbătuseși	străbătuse	străbătuserăm	străbătuserăți	străbătuseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să străbat	să străbați	să străbată	să străbatem	să străbateți	să străbată
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		străbate			străbateți
	negative		nu străbate			nu străbateți

Derived terms

• străbatere

See also

• pătrunde