străduință

Romanian

Etymology

From strădui +‎ -ință.

Noun

străduință f (plural străduințe)

1. effort

Declension

Declension of străduință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) străduință	străduința	(niște) străduințe	străduințele
genitive/dative	(unei) străduințe	străduinței	(unor) străduințe	străduințelor
vocative	străduință, străduințo		străduințelor