străfulgera

Romanian

Etymology

From stră- +‎ fulgera.

Verb

a străfulgera (third-person singular present străfulgeră, past participle străfulgerat) 1st conj.

1. to flash
2. to get a sudden thought

Conjugation

    conjugation of străfulgera (first conjugation, no infix)

infinitive			a străfulgera
gerund			străfulgerând
past participle			străfulgerat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	străfulger	străfulgeri	străfulgeră	străfulgerăm	străfulgerați	străfulgeră
	imperfect	străfulgeram	străfulgerai	străfulgera	străfulgeram	străfulgerați	străfulgerau
	simple perfect	străfulgerai	străfulgerași	străfulgeră	străfulgerarăm	străfulgerarăți	străfulgerară
	pluperfect	străfulgerasem	străfulgeraseși	străfulgerase	străfulgeraserăm	străfulgeraserăți	străfulgeraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să străfulger	să străfulgeri	să străfulgere	să străfulgerăm	să străfulgerați	să străfulgere
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		străfulgeră			străfulgerați
	negative		nu străfulgera			nu străfulgerați