străfulgerare

Romanian

Etymology

From străfulgera +‎ -re.

Pronunciation

• IPA^(key): /strə.ful.d͡ʒeˈra.re/

Noun

străfulgerare f (plural străfulgerări)

1. a flash (burst of light)

Declension

Declension of străfulgerare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) străfulgerare	străfulgerarea	(niște) străfulgerări	străfulgerările
genitive/dative	(unei) străfulgerări	străfulgerării	(unor) străfulgerări	străfulgerărilor
vocative	străfulgerare, străfulgerareo		străfulgerărilor

References

• străfulgerare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN