străina

Romanian

Etymology

From străin.

Verb

a străina (third-person singular present străinează, past participle străinat) 1st conj.

1. to alienate

Conjugation

    conjugation of străina (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a străina
gerund			străinând
past participle			străinat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	străinez	străinezi	străinează	străinăm	străinați	străinează
	imperfect	străinam	străinai	străina	străinam	străinați	străinau
	simple perfect	străinai	străinași	străină	străinarăm	străinarăți	străinară
	pluperfect	străinasem	străinaseși	străinase	străinaserăm	străinaserăți	străinaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să străinez	să străinezi	să străineze	să străinăm	să străinați	să străineze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		străinează			străinați
	negative		nu străina			nu străinați

References

• străina in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN