străina
Romanian edit
Etymology edit
From străin.
Verb edit
a străina (third-person singular present străinează, past participle străinat) 1st conj.
- to alienate
Conjugation edit
conjugation of străina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a străina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | străinând | ||||||
| past participle | străinat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | străinez | străinezi | străinează | străinăm | străinați | străinează | |
| imperfect | străinam | străinai | străina | străinam | străinați | străinau | |
| simple perfect | străinai | străinași | străină | străinarăm | străinarăți | străinară | |
| pluperfect | străinasem | străinaseși | străinase | străinaserăm | străinaserăți | străinaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să străinez | să străinezi | să străineze | să străinăm | să străinați | să străineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | străinează | străinați | |||||
| negative | nu străina | nu străinați | |||||