strălumina

Romanian

Etymology

From stră- +‎ lumina.

Verb

a strălumina (third-person singular present străluminează, past participle străluminat) 1st conj.

1. to lighten strongly

Conjugation

    conjugation of strălumina (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a strălumina
gerund			străluminând
past participle			străluminat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	străluminez	străluminezi	străluminează	străluminăm	străluminați	străluminează
	imperfect	străluminam	străluminai	strălumina	străluminam	străluminați	străluminau
	simple perfect	străluminai	străluminași	strălumină	străluminarăm	străluminarăți	străluminară
	pluperfect	străluminasem	străluminaseși	străluminase	străluminaserăm	străluminaserăți	străluminaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să străluminez	să străluminezi	să strălumineze	să străluminăm	să străluminați	să strălumineze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		străluminează			străluminați
	negative		nu strălumina			nu străluminați

References

• strălumina in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN