strămutare

Romanian

Etymology

From strămuta +‎ -re.

Noun

strămutare f (plural strămutări)

1. resettlement

Declension

Declension of strămutare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) strămutare	strămutarea	(niște) strămutări	strămutările
genitive/dative	(unei) strămutări	strămutării	(unor) strămutări	strămutărilor
vocative	strămutare, strămutareo		strămutărilor