strămuta

Romanian

Etymology

Probably from Vulgar Latin root *extrāmūtāre, instead of Latin trānsmūtāre. Equivalent to stră- +‎ muta. Compare Aromanian strãmut, strãmutari, Friulian stramudâ, Sardinian stramudai.

Verb

a strămuta (third-person singular present strămută, past participle strămutat) 1st conj.

1. to shift, change places, dislodge, displace, move

   Synonyms: muta, mișca

2. to transform, change, modify

   Synonyms: transforma, schimba, modifica

Conjugation

    conjugation of strămuta (first conjugation, no infix)

infinitive			a strămuta
gerund			strămutând
past participle			strămutat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	strămut	strămuți	strămută	strămutăm	strămutați	strămută
	imperfect	strămutam	strămutai	strămuta	strămutam	strămutați	strămutau
	simple perfect	strămutai	strămutași	strămută	strămutarăm	strămutarăți	strămutară
	pluperfect	strămutasem	strămutaseși	strămutase	strămutaserăm	strămutaserăți	strămutaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să strămut	să strămuți	să strămute	să strămutăm	să strămutați	să strămute
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		strămută			strămutați
	negative		nu strămuta			nu strămutați

Derived terms

• strămutare

Related terms

• muta