străpungere

Romanian

Etymology

From străpunge +‎ -re.

Noun

străpungere f (plural străpungeri)

1. puncture

Declension

Declension of străpungere

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) străpungere	străpungerea	(niște) străpungeri	străpungerile
genitive/dative	(unei) străpungeri	străpungerii	(unor) străpungeri	străpungerilor
vocative	străpungere, străpungereo		străpungerilor