strătuleț

Romanian

Etymology

From strat +‎ -uleț.

Noun

strătuleț n (uncountable)

1. diminutive of strat

Declension

declension of strătuleț (singular only)

	singular
n gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) strătuleț	strătulețul
genitive/dative	(unui) strătuleț	strătulețului
vocative	strătulețule

References

• strătuleț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN