stricăciune

Romanian

Etymology

From strica +‎ -ăciune.

Noun

stricăciune f (plural stricăciuni)

1. damage

Declension

Declension of stricăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) stricăciune	stricăciunea	(niște) stricăciuni	stricăciunile
genitive/dative	(unei) stricăciuni	stricăciunii	(unor) stricăciuni	stricăciunilor
vocative	stricăciune, stricăciuneo		stricăciunilor