strigător

Romanian

Etymology

From striga +‎ -ător.

Pronunciation

• IPA^(key): /stri.ɡəˈtor/

Noun

strigător m (plural strigători)

1. yeller

Declension

Declension of strigător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) strigător	strigătorul	(niște) strigători	strigătorii
genitive/dative	(unui) strigător	strigătorului	(unor) strigători	strigătorilor
vocative	strigătorule		strigătorilor