strigătură

Romanian

Etymology

From striga +‎ -ătură.

Noun

strigătură f (plural strigături)

1. shout

Declension

Declension of strigătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) strigătură	strigătura	(niște) strigături	strigăturile
genitive/dative	(unei) strigături	strigăturii	(unor) strigături	strigăturilor
vocative	strigătură, strigăturo		strigăturilor