struțișor

Romanian

Etymology

From struț +‎ -ișor.

Noun

struțișor n (plural struțișoare)

1. diminutive of struț; small ostrich

Declension

Declension of struțișor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) struțișor	struțișorul	(niște) struțișore	struțișorele
genitive/dative	(unui) struțișor	struțișorului	(unor) struțișore	struțișorelor
vocative	struțișorule		struțișorelor