stufușor

Romanian

Etymology

From stuf +‎ -ușor.

Noun

stufușor m (plural stufușori)

1. diminutive of stuf

Declension

Declension of stufușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) stufușor	stufușorul	(niște) stufușori	stufușorii
genitive/dative	(unui) stufușor	stufușorului	(unor) stufușori	stufușorilor
vocative	stufușorule		stufușorilor

References

• stufușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN