sublocotenent

Romanian

Etymology

From sub- +‎ locotenent.

Noun

sublocotenent m (plural sublocotenenți)

1. second lieutenant

Declension

Declension of sublocotenent

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) sublocotenent	sublocotenentul	(niște) sublocotenenți	sublocotenenții
genitive/dative	(unui) sublocotenent	sublocotenentului	(unor) sublocotenenți	sublocotenenților
vocative	sublocotenentule		sublocotenenților