sufixa

Portuguese

Verb

sufixa

1. inflection of sufixar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

From sufix.

Verb

a sufixa (third-person singular present sufixează, past participle sufixat) 1st conj.

1. to suffix

Conjugation

    conjugation of sufixa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a sufixa
gerund			sufixând
past participle			sufixat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sufixez	sufixezi	sufixează	sufixăm	sufixați	sufixează
	imperfect	sufixam	sufixai	sufixa	sufixam	sufixați	sufixau
	simple perfect	sufixai	sufixași	sufixă	sufixarăm	sufixarăți	sufixară
	pluperfect	sufixasem	sufixaseși	sufixase	sufixaserăm	sufixaserăți	sufixaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sufixez	să sufixezi	să sufixeze	să sufixăm	să sufixați	să sufixeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sufixează			sufixați
	negative		nu sufixa			nu sufixați