sunătură

Romanian

Etymology

From suna +‎ -ătură.

Noun

sunătură f (plural sunături)

1. (dated) ring

Declension

Declension of sunătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) sunătură	sunătura	(niște) sunături	sunăturile
genitive/dative	(unei) sunături	sunăturii	(unor) sunături	sunăturilor
vocative	sunătură, sunăturo		sunăturilor