tângă

See also: tanga, Tanga, tánga, tangá, tânga, -tanga, and -tánga

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic тѫга (tǫga).

Noun

tângă n (plural tângi)

1. (obsolete) sadness

Declension

Declension of tângă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) tângă	tângăul	(niște) tângi	tângile
genitive/dative	(unui) tângă	tângăului	(unor) tângi	tângilor
vocative	tângăule		tângilor

References

• tângă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN