târluță

Romanian

Etymology

From târlă +‎ -uță.

Noun

târluță f (plural târluțe)

1. diminutive of târlă

Declension

Declension of târluță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) târluță	târluța	(niște) târluțe	târluțele
genitive/dative	(unei) târluțe	târluței	(unor) târluțe	târluțelor
vocative	târluță, târluțo		târluțelor

References

• târluță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN