târn
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Old Church Slavonic трънъ (trŭnŭ).
Noun edit
târn m (plural târnuri)
Declension edit
Declension of târn
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) târn | târnul | (niște) târnuri | târnurii |
genitive/dative | (unui) târn | târnului | (unor) târnuri | târnurilor |
vocative | târnule | târnurilor |