târnui

Romanian

Etymology

From târn +‎ -ui.

Verb

a târnui (third-person singular present târnuiește, past participle târnuit) 4th conj.

1. to sweep

Conjugation

    conjugation of târnui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a târnui
gerund			târnuind
past participle			târnuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	târnuiesc	târnuiești	târnuiește	târnuim	târnuiți	târnuiesc
	imperfect	târnuiam	târnuiai	târnuia	târnuiam	târnuiați	târnuiau
	simple perfect	târnuii	târnuiși	târnui	târnuirăm	târnuirăți	târnuiră
	pluperfect	târnuisem	târnuiseși	târnuise	târnuiserăm	târnuiserăți	târnuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să târnuiesc	să târnuiești	să târnuiască	să târnuim	să târnuiți	să târnuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		târnuiește			târnuiți
	negative		nu târnui			nu târnuiți