tăbăcar

Romanian

Etymology

From tabac +‎ -ar.

Noun

tăbăcar m (plural tăbăcari)

1. tanner

Declension

Declension of tăbăcar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) tăbăcar	tăbăcarul	(niște) tăbăcari	tăbăcarii
genitive/dative	(unui) tăbăcar	tăbăcarului	(unor) tăbăcari	tăbăcarilor
vocative	tăbăcarule		tăbăcarilor