tăbărâre

Romanian

Etymology

From tăbărî.

Noun

tăbărâre f (plural tăbărâri)

1. camping, setting up camp

Declension

Declension of tăbărâre

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tăbărâre	tăbărârea	(niște) tăbărâri	tăbărârile
genitive/dative	(unei) tăbărâri	tăbărârii	(unor) tăbărâri	tăbărârilor
vocative	tăbărâre, tăbărâreo		tăbărârilor

References

• tăbărâre in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN