tăbărî

Romanian

Etymology

From tabără +‎ -î.

Pronunciation

• IPA^(key): /tə.bəˈrɨ/

Verb

a tăbărî (third-person singular present tabără, past participle tăbărât) 4th conj.

1. (intransitive) to swoop down on (someone)
2. (intransitive) (dated) to set up camp

Conjugation

    conjugation of tăbărî (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a tăbărî
gerund			tăbărând
past participle			tăbărât
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	tabăr	taberi	tabără	tăbărâm	tăbărâți	tabără
	imperfect	tăbăram	tăbărai	tăbăra	tăbăram	tăbărați	tăbărau
	simple perfect	tăbărâi	tăbărâși	tăbărî	tăbărârăm	tăbărârăți	tăbărâră
	pluperfect	tăbărâsem	tăbărâseși	tăbărâse	tăbărâserăm	tăbărâserăți	tăbărâseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să tabăr	să taberi	să tabere	să tăbărâm	să tăbărâți	să tabere
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		tabără			tăbărâți
	negative		nu tăbărî			nu tăbărâți

Derived terms

• tăbărâre