tăiș

See also: Appendix:Variations of "tais"

Romanian

Etymology

From tăia +‎ -iș.

Noun

tăiș n (plural tăișuri)

1. edge (sharp part of an instrument used for cutting)

Declension

Declension of tăiș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) tăiș	tăișul	(niște) tăișuri	tăișurile
genitive/dative	(unui) tăiș	tăișului	(unor) tăișuri	tăișurilor
vocative	tăișule		tăișurilor

See also

• ascuțiș